parola

Cine da berea? La multi ani, numai bucurii si o viata frumoasa! 

"Eu ÅŸtiu, Aline, my friend, dar mie tot nu-mi place chestia asta la Volvo-ul personal. Probabil că Dieselul pe care l-am avut înainte consuma muuuult mai puÅ£in ÅŸi nu observam eu, că de consumat e normal să consume, ÅŸtiu. Legile mecanicii erau respectate.  " Pai da, acela era un motor mai mic si cu mai putin cp. De toate consuma mai putin  Skoda Octavia imi consuma 1L la 5000km (acu ca e noua) si dupa aia cica scade....Asa scrie in cartea ei.....

"Nu ÅŸtiu cât e de normal, pentru Diesel, dar am văzut ÅŸi am avut ÅŸi Diesel care nu consuma deloc." E normal sa consume ulei orice motor cu ardere interna. Google it ca sunt destule detalii tehnice.

Galben, rosu? Ce mesaj ai in bord? Sigur ca daca este o eroare permanenta ramane aprins. Pune masina pe un tester si vezi ce defecte mai ai...ca pe bajbaite e cam greu.

Tu nu ai prins inca o calamitate, de aia esti asa flexat. Ia uita-te la ce a facut "El Ninio" sau "Katrina" prin State si ce inseamna sinistrati.... Ma rog, fiecare alege cat de ignorant este cu lumea in care traieste.... Poate is Io mai stresat de clima.... Sau poate ma intereseaza sa mai las si lui fiu`meu ceva din planeta asta... Pe altii ii doare in cot. PS: Matrixxx, Io nu traiesc din stiri! Io cu asta ma ocup! E jobul meu.

Corect xydexter. Motivul este apa sarata. (in termenul larg). Ce gluma buuuuuuna! Si daca aia care nu mai pot sta acolo vin pe capul tau ca e mai bine? Stii ce inseamna numai 1000 de oameni sinistrati pe capul tau? Dar cateva milioane ?!?

Cate procente reprezinta locatia de unde ai amintirile astea in comparatie cu....tot globul? Think Big! Not local!

http://www.urbaniulian.ro/2010/09/14/vine-cea-mai-grea-iarna-din-ultimii-1000-de-ani/ 1 sursa din 1000..... in romana. @mariusdaniel, noi suntem seriosi, tu esti? Nu ma mai apuc din nou (ca am mai discutat despre clima pe forum) sa-ti spun ca ai acces la informatie, asa ca mai citeste.... http://www.meteoplus.ro/meteo-stiri/-tiin-primele-8-luni-din-2010-cele-mai-fierbin-i-din-istorie- O simpla cautare pe google confirma ceea ce deja se stia: "Cea mai calduroasa vara din istorie" - evident de cand inregistram noi temperatura....

FALS! Numai cu istoricul din reprezentanta se poate demonstra - aproxima, sau desfacand bordul si urmarita starea procesorului....

Da cum sa nu  Am lucrat impreuna la firma lui de internet 

Bun venit Mircea, Asa cum am vorbit la telefon, daca nu rezolvi cu bordul acolo, mergi cu incredere la BogdanG. Se ne tii si pe noi la curent.

@Iulrix "anul 1 de facultate, operatie nedeterminata. (siruri, semestrul 1) nota doi !" Frumos ar fi din partea mea sa-ti dau dreptate. Obiectiv este sa-ti spun "pune mana pe o carte si mai citeste" inainte de a face afirmatii gratuie! Avem următoarele relaÅ£ii ∞-∞; 0*∞; ∞/∞; 0/0; 1^∞; 0^0; ∞^0 Toti membrii acestor egalitati reprezinta asa numitele „cazuri exceptate†din analiza matematica. Se numesc astfel deoarece valoarea lor poate fi orice numar real si depinde de cazul concret al limitei calculate. Sau,definitia din manual: nu exista reguli de tip l’Hospital care sa fi direct aplicate si sunt necesare unele prelucrari ale functiei de sub limita. Sau reinventam matematica Iulrix? Eu am spus asa: ca pentru oricare numar real suficent de mic (infinitezimal), exista un numar real suficent de mare, astfel incat produsul lor sa fie un numar real intreg. Matematic nu gresesc iar cuvintele tale nu au nici o insemnatate pentru mine atata timp cat nu stii definitiile matematice sau nu le accepti. De acord ca nu au cauzalitate. La momentul actual nu au corespondenta in Fizica. Dar asta nu inseamna ca automat nu exista. Tocmai din aceasta cauza am redus totul, la un exemplu simplu. Insa nu am incalcat nici o regula, facand presupunerea ca LA INCEPUT ar fi putut sa nu existe cauzalitate. confunzi (grav) valoarea zero cu sirul (sirurile) care converge (converg) la infinit la zero. confunzi (la fel de grav) valoarea infinit cu sirul (sirurile) care converge (converg) la infinit la infinit. "Acest produs  este binecunoscut celor care fac analiza matematica. Ei stiu ca, daca ajung vreodata cu calculele lor la acest produs, sunt în situatia unei nedeterminari, pentru că nu vor putea stabili o valoare anume pentru el. De aceea, ei denumesc acest produs „caz exceptatâ€. Atunci cand vor ajunge la un asemenea produs, vor fi nevoiti sa faca tot felul de artificii pentru a-l evita, înlocuindu-l cu expresii finite înainte de a trece la limita." Repet, mai pune mana si citeste, eu m-am exprimat destul de clar in limita definitiilor! Atat în Fizica, cat si în Matematica, infinitul este un numar apartinand dreptei reale încheiate. Apeland la bunul simt, iti poti imagina ca termenul de "infinit" este ceva pt. care timpul de masurare este infinit. Ca sa spui cat face infinit+1 ar trebui sa masori cantitatea de infinit iar la acest rezultat sa adaugi 1. Dar daca timpul de masurat aferent cantitatii de infinit este infinit, atunci la razultatul masurarii cantitatii de infinit nu vei putea sa adaugi 1 niciodata pentru ca timpul de masurare pt. infinit este infinit iar adaugarea lui 1 trebuie sa se faca dupa masurare. Tocmai limitarea noastra temporala ne opreste sa facem masuratoarea. Dar Ecuatiile relativiste ale lui Einstein (deocamdata majoritatea le accepta)  prezic existenta unei singularitati spatiu-timp, ceea ce l-a determinat pe Hawking sa afirme ca lucrurile pot sta si altfel (nu mai revin...) Acuma, depinde ce "infinit" ai folosit tu...cel din matematica sau cel din filozofie? Pentru ca daca eu vorbesc de matematica si tu de filozofie, nu ne vom intalni! ÃŽn matematică, infinitul este deseori folosit ca număr (de ex. el numără sau măsoară lucruri). Infinitul este relevant în legătură cu limite matematice, Paradoxul lui Russell, numere hiperreale È™.a. ÃŽn mod neaÈ™teptat s-a putut dovedi că, luate după bogăÈ›ia lor de membri (cardinalitate), există mai multe feluri de mulÈ›imi infinite. ÃŽn filozofie, infinitul se referă la spaÈ›iu È™i timp, precum în prima antinomie a lui Kant. Atât în teologie cât È™i în filozofie, infinitul apare în concepte precum "absolut", "Dumnezeu" È™i "Paradoxurile lui Zenon". Ca È™i în analiza reală, în analiza complexă simbolul ∞ , numit de asemenea "infinit", denotă o valoare nelimitată. ÃŽn schimb, întrucât un număr complex nu poate avea semn, există o singură valoarea "infinit". x->∞  înseamnă că modulul lui x creÈ™te spre +∞  (ca număr real). Planul complex extins cu "punctul de la infinit" se poate proiecta pe o sferă, numită sferă Riemann. Ce putem spune insa despre cuburile in patru dimensiuni? Ce putem spune despre patru dimensiuni pur si simplu? Uimitor, dar destule. Nu putem privi un cub cvadridimensional dar ne putem gandi la el, spun cercetatorii. Are 16 colturi, 32 de laturi si 24 de fete. Sa continui? Un cub in sapte dimensiuni are 672 de fete. Unul decadimensional are 5.120 de laturi. Si se poate continua, deoarece adevarata natura a matematicii este le limita gandirii noastre. De aceea, infinitul nu ar trebui privit ca o enigma matematica ce trebuie dezlegata, ci ca o cheie a vietii insasi, pe care, intelegand-o, ne vom elibera de toate constrangerile mintilor noastre limitate si vom putea avea si intelege Universul. Pentru ca infinitul nu este doar in spatiul cosmic ale carui frontiere nu le percepem, ci chiar si in ultimul fir de nisip de sub talpile noastre.

Intrucat Iulrix un a fost nemultumit de raspunsuri a blocat subiectul. Evident ca nu comentez decizia lui si asteptarile lui, dar eu imi doresc continuarea discutiei argumentata si nu interpretata... Sa revenim la topic. Ca mai am un argument pentru fanii infinitului care exclud dihotomia  A da un raspuns rational la o întrebare inseamna a da un raspuns bazat exclusiv pe cunostintele acceptate de toti oamenii. Un raspuns este multumitor si definitiv, deci si rational, dacă nu mai poate fi contrazis vreodata de cineva. Voi încerca sa dau un astfel de raspuns la intrebarea din titlul. Pentru aceasta ma voi baza pe cunostintele definitive obtinute de catre umanitate. Matematica este, prin excelenta, un domeniu in care s-au acumulat foarte multe cunostinte definitive. Matematica ne invata lucruri foarte clare si irevocabile. Pentru a arata cum a aparut Universul, ma voi folosi de cele mai simple si mai evidente cunostinte din matematica. Sa folosesc numai afirmatii care nu vor putea fi contrazise vreodata în mod justificat. Pentru inceput, vom arata (pentru cei care nu cunosc analiza matematica, unde intervin foarte des, la calculul limitelor, asa numitele "cazuri exceptateâ€), ca exista situatii cand 0*∞≠0 (0 inmultit cu infinit, diferit de 0). Adica, sa aratam ca este posibil ca zero adunat cu el insusi de o infinitate de ori sa nu mai dea tot zero. Sa aratam, de exemplu, ca 0*∞=5 Avem următoarele adevăruri incontestabile: 5/1=5; 5/10=0,5; 5/100=0,05; 5/1000=0,005; 5/10000=0,0005 Observam ca, pe masura ce numitorul fractiei creste de zece ori, valoarea din dreapta egalitatii scade de zece ori. Cum, aceasta tendinta nu are motive sa se modifice, rezulta ca daca marim numitorul la infinit, rezultatul impartirii va scadea la zero. Asadar, avem: 5/∞=0. Acum, aceste adevaruri le putem scrie sub forma care ne intereseaza pe noi: 5*1=5; 0,5*10=5; 0,05*100=5; 0,005*1000=5; 0,0005*10000=5, si in final 0*∞=5, ceea ce trebuia demonstrat. Dar rezultatul pe care l-am obtinut nu este valabil numai pentru numarul 5. Dimpotriva, putem reface acelasi rationament si pentru numarul 8, sau pentru numarul 17, sau pentru √2 sau pentru orice alt numar vreti. Adica, putem obtine ca 0*∞=5, 0*∞=8 , 0*∞=17 … Acest produs  este binecunoscut celor care fac analiza matematica. Ei stiu ca, daca ajung vreodata cu calculele lor la acest produs, sunt în situatia unei nedeterminari, pentru că nu vor putea stabili o valoare anume pentru el. De aceea, ei denumesc acest produs „caz exceptatâ€. Atunci cand vor ajunge la un asemenea produs, vor fi nevoiti sa faca tot felul de artificii pentru a-l evita, înlocuindu-l cu expresii finite înainte de a trece la limita. Cei care cunosc acest caz exceptat, îl vor evita în calculele lor, in schimb, dar noi îi vom exploata proprietatile pentru a raspunde la întrebarea initiala. Suntem, acum, în masura sa aratam ca Universul a aparut din nimic, într-un timp infinit. Pentru aceasta, sa presupunem ca ne aflam la începutul Universului, atunci cand exista „nimicâ€. Nimic înseamna zero, iar zero înseamna nimic. Aaadar, în prima secunda a Universului a fost un „nimicâ€. In a doua secunda a Universului s-a mai adaugat un „nimicâ€, devenind doua „nimicuriâ€. ÃŽn a treia secunda a Universului au fost trei nimicuri, apoi 4 si asa mai departe. Cate nimicuri exista astazi, dupa ce au trecut o infinitate de secunde ? Evident, o infinitate de nimicuri, care, deja, reprezinta altceva decat nimic, pentru ca o infinitate de nimicuri nu mai este tot nimic !  Asadar, oriunde privim, vom vedea rezultatul trecerii a o infinitate de secunde, adica o infinitate de nimicuri. Aceasta constatare o putem aplica la orice proprietate a Universului, nu doar la existenta lui spatiala. Putem, de exemplu, sa consideram ca, la început, într-un anumit loc, densitatea substantei a fost nula, urmand ca, dupa un timp infinit, densitatea in acel loc sa nu mai fie nula. La fel, daca la inceput viteza unui loc era nula, astazi ea nu mai trebuie să fie nula. Asadar, din punctul meu de vedere, existenta dihotomiei finit-infinit explica aparitia Universului, a miscarii si, implicit, a tuturor legilor care guvernează acest Univers. M-am străduit să explic aparitia Universului, bazandu-ma pe evidente matematice. Altii au adaugat si mai mult. Am aratat ca Universul a aparut din nimic pentru ca exista infinitul. Dar asta nu înseamna ca am aratat de ce exista infinit. Iar dacă îl identificăm pe Dumnezeu cu infinitul, atunci problema existentei lui Dumnezeu poate fi reconsiderata. Din cate stiu eu, existenta infinitului nu poate fi demonstrata altfel decat prin reducere la absurd. Dar acest tip de demonstratie poate fi recurent, închizand un cerc vicios, fapt pentru care poate fi contestat de unii. Legea nu este o cauza a fenomenelor, ci este doar o descriere a lor. Intr-adevar, cauza si efectul ei nu apar concomitent, dar existenta legii care descrie evolutia fenomenului nu garanteaza ca fenomenul se va produce cu necesitate sau ca el nu se va produce deloc. Asadar, nu trebuie sa facem confuzie între legile care descriu fenomenele si legile care descriu insesi legile fenomenelor. Daca reusim sa nu facem aceasta confuzie, putem intelege ca dacă niste fenomene n-ar putea exista, atunci ele nu ar avea nici legi care sa le descrie pentru ca un fenomen nu se poate desfasura în afara legilor naturii si nici legile naturii nu pot fi stabilite în afara fenomenelor pe care le guverneaza. @xaba72 Biblia nu este o carte. Daca asa ai inteles tu, este o mare eroare! Biblia este este o culegere de carti din alte carti "Bibliorul" - numirea originala a Bibliei este un substantiv cu forma de plural. "Cartea cartilor" este de fapt o "biblioteca" de carti adunate de-a lungul secolelor. Este foarte important ca fiecare carte a Bibliei sa fie studiata in lumina propriei ei teme. Cartea Genezei este, de exemplu, o carte a "inceputurilor". Ea stabileste cadrul in care se desfasoara apoi actiunea tuturor celorlalte carti ale Bibliei. Unele carti ale Bibliei sunt carti de naratiune istorica, altele sunt profetice sau pedagogice. Fiecare carte este un intreg de sine statator si trebuie inteleasa ca atare inainte de a fi asezat in contextul Scripturii. Un argument adus de credinciosi in sprijinul originii supranaturale a Bibliei e ceea ce se considera a fi coerenta ei interna teologica (si factuala), în ciuda numerosilor autori umani care au contribuit la scrierea ei de-a lungul unei perioade extrem de extinse de timp, în contexte foarte variate. Afirmatia ca Biblia are o inerenta coerenta interna contine o oarecare doza de subiectivitate, căci este evident ca evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care difera teologic de aceea despre care vorbesc crestinii (adică Biblia crestină, Vechiul Testament ce provine in unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic si care a primit o interpretare teologica diferita, de exemplu interpretarea diversilor profeti în chestiunea lui Mesia). "Si tot convins sunt ca orice as zice, tu nu te-ai abate de la aceasta convigere a ta, cum nici eu de a mea ... " Nu fi asa convins! Cand imi vei putea argumenta ca stii mai multe, cel putin teologic! atunci ma poti convinge ca lucrurile stau altfel decat le vad eu acuma.

Intrebarea este: "Ar putea exista ceva fara o cauzalitate!?". Imi place intrebarea, pentru ca as indrazni sa spun ca DA!  Fii atent, legile fizicii sunt o submultime din legile matematice ce pot fi inventate, o submultime ce contine legile matematice ce sunt CAUZALE... De exemplu, eu scriu legea matematica a(t)=F(t+1)/m... E gresit matematic? Nu cred... Accceleratia la momentul t este data de forta la momentul t+1, ecuatia e OK matematic si poti face apoi traiectorii cu ea daca vrei... Fizicienii o sa zica, ba nene, dar nu e cauzala, deci nu poate fi o lege a fizicii! Dupa cum vad eu, cauzalitatea pare a fi o CREDINTA a fizicienilor, pe care o impun matematicienilor.... Asta inseamna ca se poate construi un sistem matematic CONSISTENT care insa sa NU fie cauzal... Nu am exemplu, cred ca insa ca poate exista asa ceva, daca nu am dreptate va rog linkul la teorema sa stiu pentru viitor sa nu mai spun prostii... Acuma insa, daca legile fizicii PAR sa fie cauzale, oare nu este asta pentru ca noi cunostem limitat (doar o parte din legile Universului)? Desigur, vedem ca, chiar cu mecanica cuantica, antiparticule, nu putem viola cauzalitatea, insa oare nu exista si ALTE straturi ale realitatii fizice inca necunoscute de noi? De ce sa nu lasam gandul deschis ca unele dintre aceste fizici nedescoperite violeaza cauzalitatea? Sau, cum cred eu, ca timpul si cauzalitatea au de-a face mai mult cu perceptia noastra a evenimentelor si mai putin cu esenta existentei insasi?  Revenind la discutia noastra, as zice sa indraznim sa accceptam si posibilitatea ca Universul sa fie creat fara sa fi avut un Creator... "Doar doua lucruri sunt infinite, universul si prostia umana, insa asupra primului aspect nu sunt atat de sigur" -- Albert Einstein

Deci Dumnezeu este vazut doar din prisma filozofica? Cu asta si eu sunt de acord!

Io nu am auzit de oameni rationali care sa faca rau intentionat. Daca ai exemple, atunci sunt de acord cu afirmatia ta.

Definitie matematic acceptata a infinitului (formulata de Georg Cantor): O multime se considera infinita daca parte a sa are aceeasi putere cu intregul. In caz contrar ea este finita. Evident, asta este o simplificare extrema a definitiei. Aristotel spunea ca sunt doua feluri de "existente": ca potentialitate si ca act. El a spus asa: Despre un bloc de granit putem spune ca este o statuie in potentialitate, iar statuia este in act. Dar, daca vorbim despre infinitul in potential (dupa Jules Tanerry, inf. e simplu, dupa orice numar urmeaza un altul), nu ne este permis sa vorbim despre infinitul in act. Acest rationament a fost infirmat de cercetarile lui Cantor si Dedekind asupra multimilor numarabile. Nu imi permite spatiul acum sa prezint teoria necesara, nici simplificata. Atentie, pentru nematematicieni, este diferenta intre multimi numarabile si multimi finite. Primele sunt infinite, prima dintre ele discutata (multimea numerelor intregi) avand ca putere (sau cardinal) un numar transfinit, si anume Aleph indice zero. Aici voi nu ati ilustrat decat un paradox, al lui Parmenide, sau al lui Epimenide, daca va plac schematizarile. Daca aveti chef, stucturati-va cearta si dupa cele ale lui Zenon din Elea. Sunt mai dragute (pe bune). Scuzati divagarea in matematica, am fost provocat. Sunt curios daca ajungem sa discutam si despre Euler. Apropo, exista un infinit mai mare decat alt infinit, ceea ce a facut motivul unei depresii serioase pe care a avut-o Cantor, din cauza faptului ca aceasta idee era considerata de ordinul teologiei  . Se pot spune astfel multe lucruri despre infinit, dar o definitie nu a fost data, pentru ca nu il simtim, nu il putem numara. il putem doar compara. S-a dat insa in logica matematica si o definitie a infinitului, foarte tehnica, pe care nici un matematician experimentat nu o pricepe cu usurinta, insa lucrurile sunt inca instabile. E o intrebare deschisa si sunt curios ce raspunsuri vor mai veni... In oricare dintre variante sper sa ajungem la un consens in privinta a ceea ce a spus Hawking si ceea ce au inteles adeptii bisericii.

Infinitul sau pe Dumnezeu?

@Rand, da asa este. De aceea mi-am si dorit continuarea topicului. Ai sintetizat frumos ce am vrut sa spun.

"Setea spirituala" de ce e doar catre Biblie? Toti care nu cred intr-o colectie de carti sunt.... cum? Esti de acord ca Biblia nu este o carte? Esti de acord ca exista diferente intre teologii? Nu sunt convins de ce stiu. Cu cat aflu mai multe cu atat constat ca nestiinta mea se adanceste. Recent m-am hotarat sa ma fac prost! @Rand Primul raspuns: Da, putem diviza la nimic. Adica se poate pierde informatia. Eu nu pot, dar in anumite locuri din Univers se poate si chiar se intampla. Al doilea raspuns: "reactie reversibila". Daca din ou apare gaina, putem sa facem gaina la loc in ou? Nu exista reversibil. Timpul curge doar INAINTE!  Doar par asa, dar NU sunt! Daca spargi un ou, poti sa-l refaci cum a fost?  Te rog totusi sa argumentezi strict pe ceea ce este unanim acceptat. Matematica. Sau o discutam si pe asta? Daca ti se pare ca poti contrazice exemplul meu te rog sa o faci, dar nu prin alte exemple care nu au legatura cu matematica. Eu nu am folosit unitati de masura tocmai pentru a vorbi pe intelesul tuturor. De aceea am si spus ca nu ai inteles ce am zis!

@rand Nu ai inteles nimic. Ceea ce spui tu nu este fizica.  Daca ai pus fier e fizica? Daca erau prune? E tot matematica si te-as ruga daca poti argumenta tot cauzal si nu subiectiv. Adica, tu intelegi ce inseamna infinit?

"Stiinta, mai concret fizica experimentala, confirma spusele Bibliei si asta ma face sa nu inchid ochii nici la una nici la alta. Faptul ca se duce o lupta impotriva Dumnezeului Creator face parte din normalitatea luimii acesteia." Mai @rand tu chiar nu intelegi ca eu nu pe Dumnezeu il contest ?!? Eu contest Biblia ca si carte absoluta. E scrisa tot de oameni ca si cartiile de stiinta. De ce Biblia este mai buna decat o carte de stiinta? Pentru ca asa te-a invatat popa! De ce nu poti gandi si altfel? Asa de adanca e doctrina? Il invocati atunci cand e bine dar si atunci cand e rau! Pai cum sta treaba? Autorul naivelor fantezii din Biblie ar înlemni dacă ar învia în zilele noastre. Ce ochi ar deschide dacă ar citi orice carte de popularizare din domeniul astronomiei sau dacă, nimerind într-un observator astronomic, ar vedea printr-un bun telescop munÅ£ii din Lună, petele din Soare, sateliÅ£ii planetei Jupiter ÅŸi alte corpuri cereÅŸti, pe care Dumnezeu cică le-a "pus pe bolta cerului"! Dupa aia incestul a existat in Biblie. Dar daca tot era el asa de puternic si a facut gaini si cocosi, de ce fratii si-o trageau intre ei si acuma nu mai au voie? Si erau negrii, cu ochii galbeni si albi? Hai ca asta e chiar o prostie....  Trebuie să fi fost, desigur, o paradă foarte amuzantă..... "UmpleÅ£i pămîntul ÅŸi supuneÅ£i-l― i-a spus Dumnezeu lui Adam ― ÅŸi stăpîniÅ£i peste peÅŸtii mării ÅŸi peste păsările cerului ÅŸi peste toate vietăÅ£ile care se miÅŸcă pe pămînt" (Facerea, I, 28). Nu strică să subliniem că, în ciuda acestei porunci a domnului, "regele naturii" ― omul ― a fost nevoit să lupte, ÅŸi nu întotdeauna cu succes, împotriva leilor, tigrilor, urÅŸilor, crocodililor, lupilor etc. Dar nu numai fiarele sînt duÅŸmanii omului. ÃŽntreaga omenire are de suferit ÅŸi din pricina numeroÅŸilor paraziÅ£i ― pureci, păduchi, ploÅŸniÅ£e ―, precum ÅŸi a microbilor aducători de boli. Totusi ai cam sarit peste ziua a treia, cand Dumnezeu, a organizat o mică distracÅ£ie pentru Adam, despre care va păstra o amintire plăcută toată viaÅ£a. Toate animalele au defilat prin fata lui: «Şi pe fiecare vietate cum o vei numi, aÅŸa va fi numele ei». AÅŸa ospitalitate mai zic ÅŸi eu! Nici nu vă închipuiÅ£i cîte vieÅ£uitoare au defilat prin faÅ£a lui! N-am crezut vreodată că există atîtea fiinÅ£e pe lume.  TotuÅŸi, nu i-a fost greu sa le dea nume la fiecare. Limba pe care o vorbea cît se poate de curgător, deÅŸi n-a învăÅ£at-o niciodată ÅŸi nicăieri, este o limbă neobiÅŸnuit de bogată, cu nenumărate expresii. Fără să stea o clipă pe gînduri, si-a dat seama ce însuÅŸiri are fiecare animal, privindu-l doar, ÅŸi a definit printr-un singur cuvînt particularităÅ£ile fiecărei specii. Prin urmare, numele dat este în acelaÅŸi timp ÅŸi o definiÅ£ie precisă ÅŸi completă. Să luăm, de exemplu, animalul care mai tîrziu va fi denumit «equus» în latină, «cheval» în franceză, «cal» în română etc. Ei bine, i-a dat un nume care defineÅŸte cu precizie acest patruped, cu părul, coada ÅŸi hamul lui. Ah, limba pe care o vorbeste nu-ÅŸi are seamăn ÅŸi ce rău îmi pare cînd mă gîndesc că într-o zi ea va dispărea pentru totdeauna! Parada tuturor fiinÅ£elor vii a fost admirabilă. Åži cînd spun admirabilă încă n-am spus totul. Am avut ÅŸi un număr comic în program, ÅŸi anume cînd au apărut peÅŸtii. Grădina se afla pe uscat, departe de Å£ărmul mării. Aici sînt numai rîuri, adică apă dulce. Vă închipuiÅ£i ce mutră făceau peÅŸtii de mare, nevoiÅ£i să urce în sus pe Tigru ÅŸi Eufrat pentru a i se înfăÅ£iÅŸa? Lipsa apei sărate îi supăra teribil. Am rîs cu hohote! Dar din cale-afară de rău au dus-o mamiferele acvatice! Din fericire, tăticului i-a venit ideea să lărgească în mod excepÅ£ional, pentru ziua aceea, rîurile din grădiniÅ£a lui Adam, că altminteri nici o balenă n-ar fi putut să treacă vreodată prin ele... Numai cît le-am dat numele ÅŸi să fi văzut cum au ÅŸters-o, dînd de zor din înotătoare pentru ca să ajungă cît mai curînd în oceanul lor. Mă Å£ineam cu mîinile de burtă nu alta! Poate că se vor găsi unii care nu vor crede această poveste. NelegiuiÅ£ii vor tăgădui că focele, morsele, urÅŸii albi, pinguinii au putut să coboare pentru această paradă în valea Tigrului ÅŸi Eufratului, că tot aici s-au adunat cangurul, ornitorincul, struÅ£ul ÅŸi emuul din Australia, elefanÅ£ii, rinocerii, hipopotamii ÅŸi crocodilii din Africa, papagalii, lamele, aligatorii, anacondele din America de Sud etc. Ei ÅŸi ce-i cu asta? Critica nu are nici o importanÅ£ă. Pe cuvîntul meu că am văzut aici, în grădina Edenului, foci, reni, balene, vulpi polare ÅŸi alte animale din toată lumea. CîrcotaÅŸii vor spune: «Dar cum au ajuns acolo specii unice de peÅŸti din diferite lacuri, de pildă peÅŸtele fera, care nu se găseÅŸte decît în lacul ConstanÅ£a?» AceÅŸti peÅŸti au primit permisie specială de la Dumnezeu ÅŸi s-au prezentat la parada din Eden... pe calea aerului. Afurisiti să fie paginii care nu se declară multumiti cu această explicatie! Da se pare ca totusi omul este tanar pe pamant. Inaintea lui au fost alti regi a naturii....Numai ineptii scrise, la care nu aveti explicatie si preferati sa zice-ti ca e rea vointa. Ba mai degraba e ignoranta de partea voastra.  Io cred ca Dumnezeul Biblic era un extraterestru care ne-a manipulat genetic. Nu cred ca ma poate contrazice cineva.

@rand Tu extragi doar ce iti convine tie din ce am spus....dar nu spui nimic! Stiau pe dracu! Stiau ca ploua, dar de ce ploua habar nu aveau. Unii nici acuma nu stiu! Nu mai incerca sa impaci Stiinta cu Biblia ca nu iese! Biblia a fost scrisa de niste oameni care asa se pricepeau ei atunci mai bine. Intre timp am mai aflat multe lucruri. Io nu sustin ca nu e buna credinta! Ci ca Biblia este cam haotica. Nici nu sustin ca nu exista Dumnezeu, dar eu nu il vad asa cum interpreteaza popii Biblia. Si Biblia NU ESTE UNICA carte sfanta. Fiecare credinta o are pe a lui cu alte povestiri si alte pilde....   Spre exemplu, cercetatorii au gasit dovezi ca David chiar a existat. Putea sa-l omoare pe Goliat cu o piatra si exista dovezi ale existentei lui pe Pamant. Deci unele povestiri sunt reale, altele imaginare...

Ai argumente la ce spui sau doar povestim? Chestia cu nu mai crede ce scrie acolo ca e rau intentionat nu este un argument, ci o negare a realitatii! "Pentru iulirx  dar si parola poate sa raspunda. Este soarele UNICA sursa de lumina?"   CE PROSTIE MARE SPUI! DA, ESTE UNICA CARE NE TINE IN VIATA! Despre asta vorbim! Iar BIBLIA NU ESTE PRIMA CARTE care vorbeste de apa! E descris si in ea, dar NU E PRIMA. Omule mai citeste si tu altceva ca lumea e mare.... Iar acest proces este pus în miÈ™care de radiaÈ›ia solară È™i de gravitaÈ›ie. ÃŽn cursul parcurgerii acestui circuit, apa îÈ™i schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Asta se intampla peste tot in Univers, nu doar aici. Iara-si avem impresia ca suntem buricul universului? Suntem doar praf stelar. Daca maine dispare pamantul, nici dracu nu observa asta. Atat de mici suntem.

"Åži a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Åži s-a făcut lumină" (Facerea, I, 3). Ce fel de lumină era aceea, Biblia nu spune. Spune doar atît: "ÅŸi a văzut Dumnezeu că lumina este bună". A rămas adică încîntat de realizarea lui. Prima lui grijă a fost "să despartă lumina de întuneric". Ce înseamnă asta, iarăÅŸi n-are rost să încercăm a înÅ£elege. "Åži a numit Dumnezeu lumina ziuă, ÅŸi întunericul l-a numit noapte. Åži a fost seară, ÅŸi a fost dimineaÅ£ă: ziua întîi" (Facerea, I, 5). După aceea... s-a apucat să creeze... ghiciÅ£i ce? IarăÅŸi cerul! Iată cum descrie scriptura această operaÅ£ie prin care Dumnezeu a creat pentru a doua oară cerul: "Åži a făcut Dumnezeu tăria cerului ÅŸi a despărÅ£it apele care sînt dedesubtul tăriei de apele care sînt deasupra tăriei. Åži s-a făcut aÅŸa. Åži a numit Dumnezeu tăria cer; ÅŸi a fost seară, ÅŸi a fost dimineaÅ£ă: ziua a doua" (Facerea, I, 7―. Povestea aceasta cu apa de "deasupra" ÅŸi de "dedesubtul" tăriei oglindeÅŸte o eroare profundă a tuturor popoarelor primitive. ÃŽntr-adevăr, oamenii din vechime credeau că cerul este masiv, tare, de unde ÅŸi denumirea de "tărie". Se presupunea că de partea cealaltă a tăriei se află un uriaÅŸ rezervor de apă, al cărui fund este cerul. Astăzi orice om cu carte ÅŸtie că ploaia provine din apa care se evaporă de pe Pămînt. Vaporii de apă, condensîndu-se, formează norii, din care umezeala cade, sub formă de precipitaÅ£ii, pe suprafaÅ£a Pămîntului. ÃŽntr-o vreme se credea însă că ploaia este apa care curge din rezervorul acela de deasupra prin niÅŸte ferestre special făcute în acest scop. Această părere, care acum ne face sa zîmbim compătimitor, s-a menÅ£inut multă vreme. O împărtăÅŸeau toÅ£i învăÅ£aÅ£ii teologi din primele veacuri ale creÅŸtinismului. Dar să trecem mai departe. Ziua a treia Dumnezeu a folosit-o pentru o muncă ale cărei roade au fost ÅŸi mai preÅ£ioase decît cele dinainte. Åži-a coborît privirile asupra apelor de jos ÅŸi ÅŸi-a zis că ar fi bine să le adune laolaltă ÅŸi să lase astfel să iasă la iveală părÅ£ile de uscat. Supunîndu-se voinÅ£ei sale, apele s-au unit în văile formate instantaneu pentru a le primi. Tot instantaneu s-au format ÅŸi întinderile de uscat, înălÅ£imile de pe care apele au început să curgă sub formă de pîraie ÅŸi rîuri spre mări ÅŸi lacuri. "Åži a numit Dumnezeu uscatul pămînt, iar adunarea apelor a numit-o mări. Åži a văzut Dumnezeu că este bine" (Facerea, I, 10). După cum se vede, de cele mai multe ori era tare încîntat de treaba lui. ― Ia te uită, îÅŸi zicea el, de ce nu mi-a dat în gînd să mă apuc mai de mult de toate astea?... ÃŽn ziua aceea Dumnezeu a fost atît de mulÅ£umit de uscatul ÅŸi de mările lui, încît nu l-a răbdat inima să nu mai facă ceva pînă la căderea nopÅ£ii. "Åži a zis Dumnezeu: «Să odrăslească pămîntul pajiÅŸte verde, ierburi avînd sămînÅ£ă în ele ÅŸi pomi roditori, care să facă, după soiul lor, roade cu sămînÅ£ă în ele pe pămînt». Åži s-a făcut aÅŸa" (Facerea, I, 11). Nici nu ÅŸtii cum să te minunezi de înÅ£elepciunea "creatorului"! E greu de închipuit mai multă migală ÅŸi mai multă prevedere. GîndiÅ£i-vă numai ce-ar fi fost pe pămînt dacă Dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească altceva decît li-i soiul. Să mulÅ£umim grijuliului Dumnezeu că nu ne-a dat meri care să facă portocale, portocali care să facă pere ÅŸi peri care să facă agriÅŸe. Ce încurcătură ar fi ieÅŸit! Cînd Pămîntul i s-a supus ÅŸi merii au crescut, dînd mere ÅŸi nu altceva, Dumnezeu iarăÅŸi ÅŸi-a zis "că este bine. Åži a fost seară, ÅŸi a fost dimineaÅ£ă: ziua a treia" (Facerea, I, 12―13). Dar iată o altă poveste ciudată: făcîndu-se lumină, trecuseră trei zile cu dimineÅ£ile ÅŸi serile respective. Åži această lumină, care la sfîrÅŸitul zilei ceda locul întunericului nopÅ£ii, învăluia lumea ce se năÅŸtea fără a porni de la vreo sursă vizibilă; de Soare nu era încă nici pomeneală. Aici este cazul să reproducem un citat lung din Biblie: "Åži a zis Dumnezeu: «Să fie luminători pe bolta cerului, ca să despartă ziua de noapte ÅŸi să fie semne ale anotimpurilor, ale zilelor ÅŸi ale anilor. Åži să fie luminători pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt». Åži s-a făcut aÅŸa. Deci a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare, ca să stăpînească ziua, ÅŸi luminătorul cel mai mic, ca să stăpînească noaptea, precum ÅŸi stelele. Åži i-a pus Dumnezeu pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt. Åži să stăpînească peste zi ÅŸi peste noapte ÅŸi să despartă lumina de întuneric. Åži a văzut Dumnezeu că este bine. Åži a fost seară, ÅŸi a fost dimineaÅ£ă: ziua a patra" (Facerea, I, 14―19). Nu încape nici un fel de îndoială, nu-i aÅŸa? Este vorba de Soare ÅŸi de Lună. Prin urmare, potrivit Bibliei, separarea zilei de noapte ÅŸi alternarea lor existau încă înainte de ivirea Soarelui, care a fost "creat" de Dumnezeu în a patra zi după apariÅ£ia luminii. Atunci de ce i-a dictat "sfîntul duh" lui Moise acele născociri uluitoare cu privire la Soare ÅŸi lumină? ExplicaÅ£ia este foarte simplă: pînă la sfîrÅŸitul secolului al XVII-lea, chiar ÅŸi învăÅ£aÅ£ii credeau că nu Soarele dă lumină, ci că lumina există de la sine, iar Soarele numai "o lasă să treacă". Pînă ÅŸi vestitul gînditor francez René Descartes împărtăÅŸea această eroare. ÅžtiinÅ£a îi datorează astronomului danez Olaus Römer (1644―1710) descoperirea unui adevăr important, complet opus celor ce se spun în Biblie, ÅŸi anume că lumina care se revarsă asupra lumii noastre provine de la Soare, iar propagarea ei nu este instantanee. Römer a determinat viteza luminii, stabilind ― ÅŸi pînă astăzi lucrul acesta a fost dovedit de nenumărate ori ― că lumina străbate distanÅ£a de la Soare la Pămînt în 8 minute ÅŸi 18 secunde, adică are o viteză de aproape 300 000 km pe secundă. El a ajuns la această descoperire observînd ÅŸi studiind eclipsele sateliÅ£ilor lui Jupiter, planetă care face parte din sistemul nostru solar. Römer locuia pe atunci în FranÅ£a ÅŸi, la 22 noiembrie 1675, a prezentat Academiei din Paris o comunicare despre descoperirea sa. Autorul rîndurilor respective din Biblie a fost, desigur, un ignorant desăvîrÅŸit în materie de astronomie. Dumnezeu însă ar fi trebuit să ÅŸtie totul, chiar ÅŸi pe vremea cînd a fost scrisă Biblia.