Sanyboy

Membru
 View profile  See their activity

  • Content count

    119

  • Joined

  • Last visited

Posts posted by Sanyboy

  1. Posted · Report post

    Faceti o pauza si relaxativa  ;)

    "Poate va ajuta sa intelegeti! In curand se vor implini 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant.Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula.

        Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni, columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici

    etc...) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de scadenta intarziate ale suedezilor.

          Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza "n" sedinte, efectueaza evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita.

    Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.

    Pe scurt:

    1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;

    2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;

    3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic;

    4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania, Ericsson,Electrolux, ABB, Saab, Nobel Biocare, etc.

    Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor de la NASA.

    Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul. Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura colectiva ca a suedezilor. Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee:

    Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare.

      In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la serviciu....

    In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:

    - Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la mare distanta de intrare....

    Iar el mi-a raspuns pur si simplu:

    - Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu, au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

      Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.

      Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food" (Slow Food

    International Association), Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare, al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia.

    Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucura de

    procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate.

    Ideea este de a se contrapune spiritului "Fast Food" si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare Slow Food, serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita Slow Europe , dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea nivelul vietii in cantitate mare, opus la a avea calitate, (ma refer la calitate de viata, sau calitate umana).

      Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii

    lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine, numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid, imediat

    si in cantitate mare. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si

    productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stress.

      Practicand acest lucru in viata, inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

    INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI CALM, SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

    E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate, fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?

      In filmul "Parfum de femeie" exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:

    - Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:

    - Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

    Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp.

    Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, si uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

    Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul"..

    Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.

    Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul.....

    Atat de valoros in aceasta lume globalizata ! "

  2. Posted · Report post

    Putin stă de vorbă cu Medvedev:

    - Trebuie să desfiinÅ£ăm fusurile astea orare, creează numai probleme, spune Putin.

    - De ce? - întreabă Medvedev.

    - Păi cînd sun la Beijing să-i felicit, îmi spun că e mîine; cînd sun la VarÅŸovia să exprim condoleanÅ£e îmi spun că avionul înca n-a decolat...

  12. Posted · Report post

    Un tip are o fabrica de carnati. Intr-o buna zi, il aduce pe fiul sau la munca sa vada mostenirea familiei si ii face marele tur. Asta micu, rasfatzat de-ti venea sa-l bati, snob si plictisit, nimic nu il impresiona.

    In fine il aduce taica-su in inima fabricii, totul nou si ultra modern si cu mandrie declara (ca o ultima chestie care l-ar putea impresiona):

    − Uite fiule, vezi aparatul asta? intr-o parte bagi cate un porc si prin alta ies carnatii! Fiul, cascand:

    − Da tata, foarte interesant... dar n-ai si un aparat in care sa bagi un carnat si din care sa iasa un porc?

    La care tatal, infuriat:

    − Ba da, fiule... pe ma-ta!!!

  13. Posted · Report post

          In compartimentul unui tren, un tip sta vizavi de o gagica blonda cu

    sani foarte mari si o fusta foarte scurta.

    Desi face eforturi remarcabile sa admire peisajul din Valea Prahovei,

    privirea ii aluneca inevitabil catre coapsele fetei.

    Observa cu usurinta ca tipa nu poarta chiloti si de atunci peisajul de afara

    devine brusc neinteresant.

    Tipa il observa si il ataca imediat:

    - Te uiti la pasarica mea?

    - Da, imi cer scuze,

    - Oh nu-i nici o problema!, dar uita-te cu atentie ca o sa iti dea si un

    pupic...

    Intr-adevar, cu o incordare foarte naturala, buzele pasaricii fetei ii

    trimit tipului un sarut.

    - O pot face sa si clipeasca, zice tipa, si pasarica clipeste.

    Femeia il invita langa ea.

    Tipul se muta.

    Femeia il intreaba:

    - Ti-ar placea sa bagi doua degete in pasarica?!

    La care tipu:

    - Hai, las-o dracului, sa nu-mi spui ca poate sa si fluiere...

  19. Posted · Report post

    Mda. Romania "sta foarte bine".

    ESTE NEVOIE DE MASURI DRASTICE:

    - reducerea cheltuielilor parlamentarilor

    - reducerea salariilor bugetarilor cu 25% (cele care depasesc o anumita suma stabilita, de ex 1800 ron)

    - reducerea pensiilor 15% (cele care depasesc o anumita suma stabilita, de ex 1500 ron)

    - reorganizarea sistemului (dat afara "de unde trebe" si de angajat "unde trebe")

    - etc...chestii de "bun simt"

    Si da masurile astea sunt o sursa destul de rapida de econimisire. Doar sa fie aplicate corect, fara exceptii!!!; si desigur banii stransi administrati corect ca altfel...

    Masurile de marire TVA nu mi se pare o metoda rapida de recuperare a banilor si mai ales pentru romania nu mi se pare o solutie ok pentru cate firme avem ce si produc ceva, ar insemna cadere libera (majoritatea firmelor ofera servicii).

    Si nu cred ca romania  ar sta mai prost ca si tarile enumerate mai sus. Acele tari au pe ce sa se bazeze (au in spate sisteme productive) cand e vb de revenire, ei au de unde.

    Romania trebuie sa aplice masurile drastice pentru a aduce bani la buget rapid. Dar masurile astea trebuie aduse cu cap.

    Si indiferent de partid ce guverneaza, solutia pe vreme de criza ar trebui adusa de toate partidele la un loc sa fie uniti sa ne scoata din rahat.

  20. Posted · Report post

    Un italian angajeaza 3 romani sa-i vopseasca gardul care imprejmuia casa. Dis-de-dimineata, inainte de a pleca la serviciu, italianul le da celor 3 instructiunile:

    -Aveti aici 3 galeti de vopsea care va vor ajunge sa vopsiti tot gardul. In bucatarie e mancare, cand o sa va fie foame, va puteti servi. Aaa, era sa uit. Ati vazut calul pe care il tin inchis in spatele curtii? Sa nu cumva sa lasati poarta dechisa sa scape de acolo ca nu stiu ce fac cu voi. S-a inteles?

    -Am inteles sefu,raspund romanii intr-un glas.

    Pleaca italianul, iar romanii se apuca de treaba. Nu dupa mult timp, unul din ei zice:

    -Ma, mie mi-e foame, hai sa vedem ce are asta de mancare!

    Bucataria italianului, plina de bunatati. Dupa un ospat pe cinste, romanii cauta si ceva de baut, dar nu gasesc decat apa si suc. Atunci, unul dintre ei zice:

    -Ma, stiu eu cum sa facem rost de bautura. Mergem si vindem o galeata de vopsea, cumparam bautura, iar vopseaua de ramane o mai diluam, o mai “lungim†si terminam noi gardul. Dupa ce au baut s-au apucat de vopsit, dar cand mai aveau vreo 3 m din gard se termina vopseaua.

    -Acum ce dracu facem? De unde luam vopsea? Italianul o sa-si dea seama ca noi am luat-o…

    -Ma fratilor, las’ pe mine,zice unul mai istet, ca stiu eu cum facem. Mai strangem putina vopsea pe pensula si dam pe botul la cal, iar cand va veni italianul ii vom spune ca acesta a scapat si a mancat-o.

    Zis si facut. Pe seara, ajunge si italianul acasa.

    -Ma, ce-ati facut cu vopseaua? Eu am calculat la fix si trebuia sa va ajunga.

    -Sefu’, ne pare tare rau, dar a scapat calul si a mancat-o.

    La auzul acestor vorbe, italianul intra in casa, ia pusca si nici una nici doua, impsca calul.

    -Ce naiba dom’le, pentru o galeata de vopsea ai omorat saracul animal? Iti cumparam noi alta…

    -Ba fratilor, vedeti voi casa asta? Tot cu romani am facut-o. Da-l in mortii mamii lui de cal ca mi-a mai mancat si 30 de saci de ciment, 800 de caramizi, 4 grinzi…