mariusdaniel

Din partea mea, pot sa fie si mii de adaposturi, numai sa nu mai fie câini fara stapân pe strazi. Iar acolo, la adapost, vreau sa vad toate babutele milostive, stand la coada cu ofrande. As dona si eu 2 % din impozitul pe salariu, doar sa stiu strazile sigure din acest punct de vedere. Si mai vreau ceva: stapânii celor adoptati, cumparati sau primiti cadou, sa stranga dejectiile dupa ei. Si sa nu-i mai lase sa urineze pe trotuare, pe masini si pe ziduri. Iar daca ii abandoneaza pe strada sau oriunde, sa plateasca o amenda egala cu intretinerea cainelui in adapost vreme de zece ani.

Indiferent câte articole lacrimogene sau manipulatoare se vor scrie in presa si pe social media, problema este una singura : Câinele este in esenta, un animal domestic. Asta inseamna ca traieste in curtea omului (mai nou, de vreo 40 de ani si in apartamente de bloc- lucru discutabil de altfel). De mii de ani, acest mamifer splendid slujeste la stapân. Ii apara curtea, gradina, familia, oile, caprele etc. Pur si simplu câinele s-a adaptat la acest statut si pot sa spun ca se descurca admirabil. Mai mult, denota inteligenta, atasament, spirit de sacrificiu, calitati nobile, care sunt din ce in ce mai greu de gasit si la oameni. In momentul in care câinele se naste si nu are un stapân, el va cauta permanent unul, sau, macar un loc al sau, pe care sa il apere. Orice persoana de pe strada, sau din apropierea lui e un posibil prieten, sau dusman, deopotriva. Cel mai rau e atunci cand cainele fara stapân, fara o educatie (a se citi dresaj), e sporadic hranit de cate un om milos, adesea persoane in varsta, care le aseaza pe la colturi ofrande, precum indienii maimutelor din templele lor. Acesti câini se imprietenesc cu persoana care le da un os sau o mângâiere si ajunge, incet-incet, sa-i considere pe cei care nu o fac, drept potential dusmani. Din acest moment, cainele respectiv va latra, alerga sau musca pe aproape oricine trece prin zona lui de actiune si care nu e suficient de abil sa stapaneasca situatia. Un adult se descurca in cele mai multe cazuri, atunci cand nu e atacat miseleste, pe la spate. Cand apar si prietenii cainelui (haita, la nevoie se cunoaste), situatia devine un pic dramatica. Daca vorbim de un copil, acesta este, de cele mai multe ori victima sigura, caci nu are cunostintele si experienta necesara sa se descurce. Cainele nu trebuie sa traisca liber, fara stapan, caci devine un animal semisalbatic, dar mult mai periculos decat multe alte animale salbatice din padure. Pentru ca este un mamifer care lasat sa se salbaticeasca, poate ucide cu usurinta prazi mai mari decat el. Cel mai mult mi-as dori ca toti iubitorii de câini sa-i adopte pe cei de pe strazi. Dar nimeni, sau aproape nimeni nu o face. Nimeni nu isi asuma raspunderea, asa cum ar trebui sa fie aceasta raspundere, in integralitatea ei. Cu acte, cu lesa, cu botnita uneori, cu faras si maturica. Chiar si multi posesori de caini cu acte in regula ( majoritatea as indrazni eu sa spun), asista cu nepasare la momentele jenante in care catelul lor urineaza pe rotile masinilor, pe prelate, sau pe garduri si pereti de bloc. De celelalte dejectii nici nu mai vorbim, un sfert din ele regasindu-se in clasele de scoala ale micilor elevi, aduse pe talpile pantofiorilor. Dragi iubitori de câini, daca va e mila de ei, luati-i acasa, donati bani si hrana asociatiilor care se ocupa de ingrijirea lor, implicati-va social. Dar nu ne obligati pe toti sa traim in aceasta marasma a haitelor de câini care stapanesc la propriu orasele României dupa lasarea intunericului. Aproape tind sa cred ca esti mai in siguranta in padure noaptea decât in cartier. As vrea sa vad si eu scris negru pe alb aici in acest topic cum vad cei care au votat NU, rezolvarea acestei probleme (ma refer la eliberarea oraselor si a comunelor de câinii fara stapân de pe strazi) intr-o periooada rezonabila, de circa sase luni. Cum ? Caci e clar ca asa nu se mai poate trai. Vreau sa inteleg daca exista o alta solutie, iar daca exista si e viabila, voi fi cel mai aprig si vehement impotriva eutanasierii.

Unii dintre cei veniti la Cheile Butii nu mai au acces sa scrie (a se vedea si verifica de moderatori cazul Nely, care s-a plâns ca nu se mai poate loga). Poate mai sunt si alte cazuri.

Ai scapat ieftin de data asta. Sa nu uitam ca avem membri ai acestui club care s-au rasturnat cu masina din cauza unor câini fara stapân. Dauna totala.

Nu compar nimic, daca doar asta ai inteles din ce am scris eu, inseamna ca nu ai prins ideea. Mesajul nu punea accent pe bani ci pe profesionalism, seriozitate, competenta. Toate astea sadite pe investitii si experienta.

Azi i-am "dat cep" la a doua suta de mii de kiolmetri. S-a întamplat pe Autostrada A3.

Adaug si eu câteva fotografii din telefon, cu scuzele de rigoare pentru întârziere : Oameni frumosi si buni, masini excelente, atmosfera cum numai la Nationalele Volvo-Club România se intalneste!

Te rog mai scrie odata, eventual cu litere mari, sa citeasca si sa vada toti cei care spun ca micile service-uri de la colt de strada sunt mai bune decat cele autorizate. Ca sunt mai scumpe, nu e nicio indoiala, dar in final, dupa o experienta ca a ta, iesi mai scump decat pe original nou la service autorizat. Plus timp pierdut, nervi, stress. Evident, ca pentru trei filtre si un bidon de ulei se poate merege oriunde, dar la chestii serioase nu se recomanda.

Mai intai se cuvine a fi facuta o diagnoza, sau o constatare. Mergi la un service cu experienta si nu te va costa nimic constatarea.

Pai e fabricata la Gent in Belgia.

Mentionez ca am factura de la service pe revizie anuala, in care s-a efectuat curatarea clapetei de acceleratie. Bineinteles, contra cost, dar desigur, nesolicitata expres de mine (nici nu stiam de asa ceva). Am intrebat ce e cu asta si mi s-a spus ca face parte din programul de service al masinii, la fel cum se schimba si bujiile la un numar de kilometri.

Multumesc. Si eu imi doresc asta. Oricum, fac progrese la acest capitol. Se pare ca vine cu experienta si numarul mare de kilometri. Am vazut soferi profesionisti care ocoleau gropi apropae imposibil de ocolit.

Nu cred ca am scris eu vreun nume de service pe acest topic. Doar am atras atentia ca revizie nu inseamna intotdeauna doar ulei si filtre (uneori da, in ce priveste materialele), plus ca la un service autorizat Volvo, "revizia" in sine reprezinta o verificare a anumitor componente de siguranta, prevazute in manualul de service al masinii. Nu vreau sa intru aici in amanunte, ca sa nu poluam prea mult topicul Claudiei.

Nu stiu daca se efectueaza sau nu, atunci cand te duci sa faci revizia. Poate daca ceri si curatarea clapetei, sa ti-o faca. Daca mergi la ei cu filtrele si bidonul de ulei in brate, probabil ca atata o sa-ti faca. Claudette, cum e? Si apoi, de unde atâta ura pe service-urile autorizate, nu inteleg. De cand e o crima sa mergi acolo unde trebuie sa mergi?

Buna Claudia, In mod normal, operatiunea de curatare a clapetei de acceleratie e cuprinsa in programul de service. Daca faci reviziile intr-un service autorizat Volvo, atunci se efectueaza in mod curent si curatarea clapetei la numarul de kilometri stabilit in program si in manualul de service. Daca mergi doar la un nene sa-ti schimbe filtrele si uleiul, raman multe alte lucruri neverificate si neremediate, care, in timp, creeaza probleme. Sper sa nu fie ambreiajul, caci acolo e mai scumpa treaba.

Ma alatur prietenilor mei care i-au multumit lui Nely pentru grozava prajitura de casa facuta cadou tuturor, precum si organizatorilor (Asociatia Volvo-Club România) pentru aranjamentele facute acolo. Conditiile de cazare au fost excelente, micul dejun cu foarte multe produse naturale, de casa, iar gazdele primitoare. Despre activitatile desfasurate s-a scris deja. Mai putin de mireasa furata care a ajuns la Cheile Butii cand petrecerea noastra era in toi. A avut parte de distractie cel putin la fel ca la nunta ei, daca nu chiar mai bine. Pacat ca nu am furat-o si noi de la cei care au "furat-o"" de la ginerica si sa fi cerut in schimb o lada de whisky...

De luni pana vineri.

Multumesc, Da, stiu : au deschis intre orele 08:30 si 17:00.

Revizia masinii la 100.000 de km (un an si 10.000 de km. de la ultima revizie) la Primus Auto Otopeni. Toate filtrele, ulei motor, garnituri, spray curatat frane, incarcare instalatie freon : 1.095 lei + TVA.

Am postat in topicul specializat Preturi. http://www.volvo-club.ro/topic/7815-preturi/page__st__325

Minerul Zi de toamnă luminoasă, senină, cu razele soarelui revărsate blând peste umerii munților Retezat. Jos, la ieșirea din chei, pe șosea, scânteind în lumina amiezii, coloana noastră de mașini cu stegulețe și lumini clipind magic, se scurge lent printre curbe domoale. Nimeni nu se grăbește (ca altădată), se savurează adânc momentul, precum o țigară după o lungă abstinență. Nici o mașina nu coboară spre chei din sens opus, niciuna nu vine din spate… Mai apoi, după un cot apare din față un Volvo V40 argintiu. Are număr de Hunedoara. La volan, șoferul se uită lung, încetinește, pare că nu înțelege nimic, derulează rapid în minte tot ce știe despre evenimentele din zonă, dar ceva nu se leagă. Atâtea mașini Volvo frumos înșiruite, cu steaguri, mergând în coloană, aproape oficială... Ajunge aproape de final, sunt penultimul din șir și îi văd fața uimită, chipul în formă de semn de întrebare nerostită. Mă hotărăsc să-i fac cu mâna, mai mult chiar, îi fac semn discret să întoarcă. Rămâne în urmă, cu uimirea toată strânsă în lumina lămpii suplimentare de stop. Ajungem la capăt de drum asfaltat, parcăm cu mare grijă unul lângă celălalt, aproape ținându-ne de portiere, ca pentru poza de grup. La final, apare și hunedoreanul nostru cu V40, pasămite întors din drum de fiorul curiozității, parcheaza ultimul și vine spre noi. Îl întâmpin cu un zâmbet larg și cu un steguleț Volvo-Club. E miner din Uricani, abia ieșit din șut. Se bucura ca un copil și stă mândru alături de noi la poze. Nu știe nimic despre forum, nimic de Natională, dar a avut șansa de a se întâlni cu noi în cea mai frumoasă sâmbătă a anului 2013, pe cel mai pustiu drum pe care ne-am purtat vreodată coloana noastră magică. Pentru acest noroc, pentru lumina din ochii lui, pentru simplitatea cu care s-a scuzat că e in haine de lucru, cu cizme de cauciuc, pentru că și-a urmat fiorul inimii și s-a întors din drum, eu îl consider omul Întâlnirii de la Cheile Buții 2013.

Si eu am fost sfatuit sa merg la "un service" din Bucuresti pentru repararea sau schimbarea casetei de directie. Am mers acolo, mai mult de curiozitate, dar nu am apelat la ei, vazand ca ma costa aproape la fel ca la reprezentanta. In final, am schimbat caseta la Primus Auto si sunt foarte multumit de lucrare. Caci au inlocuit si piesele auxiliare care erau uzate, astfel incat, acum masina merge ca noua. Daca o reparam, asa cum m-au indemnat la primul service vizitat, ma puteam trezi cu aceeasi problema dupa o luna-doua sau trei. Asta e o solutie doar pentru "baietii destepti" care apoi vand masina, sa scape cat mai repede si mai ieftin de troaca. Ori, la mine nu e cazul. Deci, asa cum am mai procedat si pe alte subiecte, postez aici numarul de kilometri si data la care am inlocuit caseta cu una originala, sa vedem cat rezista. Promit sa scriu aici daca se mai strica vreodata, cat tin eu masina asta. Deci, inlocuire caseta de directie la 97.000 de km. si zece ani ( august 2013).

Am permis din 1993, deci deja de 20 de ani si am condus pana acum circa 160.000 de km. In prezent, fac in jur de 10.000 de kilometri pe an. Nici acum nu pot sa spun ca sunt un sofer foarte bun. Ma ajuta insa, enorm, reflexele foarte bune dobandite in tinerete la sport. Mi-as dori sa iau niste ore de condus cu cineva care chiar stie meserie si care are calitati de transmitere corecta a acestor aptitudini. E vorba de manevre mai deosebite, gen derapajul controlat, ce si cum sa faci in diverse situatii limita, tot ce se poate sti despre depasiri, desi acolo conteaza enorm masina. Eu abordez cu mare prudenta aceasta manevra, avand in vedere ca nu am si nu avut nicodata o masina cu motor ajutat de turbina. Compensez cu o turatie ridicata, dar parca nu e suficient intotdeauna.

E foarte rau ca s-a ajuns in punctul in care trebuie stransi cainii de pe strazi si eutanasiati daca in 14 zile nu ii adopta cineva. Se pare ca este singura solutie viabila pentru a creste gradul de securitate al cetatenilor din aceasta tara, mai ales pe timp de noapte. Evident, ma refer strict la pericolul de afi agresat de haite de câini care, dupa lasarea intunericului stapânesc efectiv orasele. Ce constat eu, este ca a crescut enorm ofensiva iubitorilor de animale declarati, care se opun acestei solutii crude, dar nu ofera nimic in loc, decat pedepsirea primarilor vinovati. Corect, sa fie pedepsiti primarii, dar cum rezolvam problema principala? A-i lasa pe strazi pe criteriul ca nu sunt violenti daca au fost sterilizati, e total fals, caci sunt multi caini sterilizati cu urechile capsate, care sunt organizati in haite si ataca pe oricine nu se pleaca sa ii arunce ceva de mancare sau o mangaiere. Ba, uneori chiar si pe cei dornici sa-i mangaie. In rest, retelele sociale abunda de imagini dulcegi cu catelusi nevinovati si cu ochii umezi fotografiati pe dupa un gard de sarma si cu un text menit sa induioseze orice inima, gen : Nu-i lasa sa ma omoare etc. Nu mai tine cu astfel de manipulari. Cel putin, eu nu ma las dus. Pacat ca nu mai poate fi reformulata intrebarea. Dar asa cruda cum e solutia, eu o vad ca fiind unica valabila. In paralel, inasprirea sanctiunilor pentru cei care se fac ca adopta caini si ii lasa apoi pe strada. Nu exista caini ai blocului sau ai strazii, asa cum pretind tot felul de persoane pe la televizor sau chiar pe aici. Câinele, ori e al cuiva cu acte in regula, ori e fara stapan, iar in acest caz nu are ce cauta liber pe strada. Iar daca e al cuiva cu acte si il lasa intentionat nesupravegheat pe strada, merita si stapanul cu acte sa stea o vreme in spatele gardutului. In rest, le amintesc tuturor care acuza solutia eutanasierii ca fiind una promovata de cei care nu iubesc animalele, ca nimeni, niciodata nu a pus problema pisicilor, vrabiutelor, gugustiucilor sau a veveritelor din Bucuresti ori din alte orase. De ce? Simplu : Nu musca, nu ataca omul! Se mai intâmpla cu ciorile primavara, cand au pui si ii invata sa zboare, dar e nesemnficativ. Deci, cei care nu mai vor haite de caini pe strazi nu urasc animalele, ci doar iubesc sentimentul de siguranta atunci cand merg pe strada. Sau iubitorii de animale iubesc doar cainii fara stapan, pe care ii vor liberi pe strazi iar ceilalti iubesc doar pisicile?