mariusdaniel

Pana raspunde Adi2727, sa zic eu cum vad lucrurile : Proprietarul forumului are dreptul sa faca ce vrea cu site-ul. E normal sa fie asa, cate vreme e o persoana fizica, sau un s.r.l.. Asociatia nu da facturi (decat, eventual, membrilor pentru cotizatie sau alte taxe prevazute in statut), caci are scop non patrimonial, deci non profit. Intradevar, primeste facturi, pentru serviciile sau bunurile pe care le cumpara. Inteleg unde bate feraru3333 : vrea sa spuna ca ideal ar fi fost ca Asocaitia sa aibe forumul sub jurisdictie, ca sa nu poata fi desfiintat in orice moment la dorinta proprietarului. Evident, in acest caz, doar Adunarea Generala ar putea sa ia o astfel de hotarare radicala. Apoi, ar mai fi un avantaj, caci toate costurile administrarii forumului ( si eu cred ca nu sunt mici deloc), le-ar plati asociatia, prin membrii sai, din cotizatii. Din pacate, asta ar presupune ca dreptul de a posta sa fie supus taxei de membru al Asociatiei. Adica, orice vizitator, e liber sa citeasca, la fel ca acum. Daca cineva ar vrea sa devina membru, ar trebui sa intre si in Asociatie si sa fie cu cotizatia la zi. Intr-un fel, ar fi mai bine, mai adevarat in ce priveste numarul real de membri ai forumului. In alt fel, ar fi mai rau, caci prevad ca multi membri nu ar accepta asa ceva. Nici macar nu stiu ca vreun forum sa fie astfel guvernat. Dar, parerea mea este ca nu este cazul sa ne facem griji in privinta propietarului. La cat timp, energie si cati bani a investit Mihai in acest forum, ar fi de neinchipuit sa ia o decizie de genul celei evocate mai sus de feraru3333. Dimpotriva, eu intuiesc un interes tot mai mare de modernizare si de crestere a calitatii celor postate aici. Asadar, eu unul, îi dau credit si nu ma indoiesc de bunele lui intentii. Cat priveste decizia, aceasta trebuie sa ii apartina si ii apartine lui Mihai. Si cred ca o stim cu totii. deja.

Ca sa fie clar si sa depasim momentul, locatia a fost deja stabilita. Deci nu are sens sa mai uzam tastaturile pe tema asta, ca de ce s-a retinut sau nu cabana la Cheile Butii. Ca sa nu fie vreo trupa de manelisti pe acolo si sa vina si Raul cu Raula ! Cat despre ale gurii, e simplu : micul dejun inclus in cazare, iar in rest totul a la carte. Evident, ne vom conforma regulilor locului in ce priveste ultima comanda (asta daca nu reusim sa-i convingem sa fie mai receptivi decat de obicei in acel week end). In fond nu e asa de greu sa ne strangem cu totii in restaurant sambata seara si sa comande fiecare ce vrea, Daca unul vrea sa vina la ora 0:30 si sa comande cartofi prajiti, il priveste. Daca îi obtine bravo lui, daca nu, sa nu dea vina pe organizatori sau pe cabanier. Deci am clarificat-o si pe asta. Acum, cine vrea sa vina si e sigur de asta, e binevenit sa faca propuneri de petrecere a timpului. Concursuri, jocuri, premii, evenimente culturale, vizite la atractii din zona, karaoke, sporturi, liniute si alte chestii care fac ca o astfel de intalnire sa capete epitetul de memorabila. Dar trebuie sa mai ramana timp si pentru suete, cafele, sprit-uri, caci va fi vacanta si relaxare pentru toata lumea. Cine e sigur ca nu vrea sa vina, mai bine sa se abtina de la propuneri, caci nu isi au rostul.

Pai nu sunt probleme, sunt realitati. Vorbim totusi de o intalnirea anuala nationala nu de un sprit oarecare cu baietii la o terasa. Pentru asta din urma nu trebuie organizare prea mare ( chiar si asa, macar se rezerva o masa, ca sa nu ajungi in situatia de a merge la cofetarie, caci nu mai sunt mese la carciuma). Inca o data, daca alegem, sa zicem Poiana Brasov sau Predeal, ca locatie, putem accepta sa-si ia fiecare cazare, dar cand in varf de munte e doar un hotel sau doua cabane, ce sa se intample ? Sa sune fiecare la locatie si sa-si rezerve ? E si asta o idee, dar eu credeam ca am depasit etapa asta.

In principiu, la modul general, ai dreptate. Cand particularizam, de exemplu si vorbim de Cheile Butii, cazare e doar acolo. Nu sunt 10 pensiuni, trei hoteluri si un camping, ci doar o cabana, maxim doua. Si nu cred ca ar fi prea placut sa mai fie acolo si o alta gasca de manelisti, ceva tineri in excursie cu gradinita sau scoala si o asociatie de pensionari. Ma gandesc la ceva unitar, la o seara petrecuta cu totii impreuna, la focul de tabara si alte asemenea. Cum ar fi ca la 12 noaptea cand noi cantam imnul Volvo-Club pâna la ragusitul vocii sa vina educatoarea si sa opreasca muzica pe motiv ca dorm copiii ? Are si planificarea cazarii si mesei rostul ei. Ca trebuie mai mult decat atat, aici ai perfecta dreptate. Dar trebuie si implicare din partea celor ce vor sa vina, macar cu idei valoroase, daca nu si cu sprijin efectiv.

Tare asta, Raul!

Ar fi frumos ce spui tu Adi, dar nu merge in cazul unei Asociatii. Aceasta nu e un S.R.L. ci o asociatie de persoane (pot fi chiar si persoane juridice) care au scopuri comune. Nici o organizatie non profit nu are un proprietar. Proprietarii sunt chiar membrii. Altceva e ca trebuie sa aiba un conducator, iar acesta e de regula denumit, presedinte. Presedintele este ales prin vot direct de catre membrii asociatiei in cadrul Adunarii Generale. Asa merge orice asociatie. Apoi, Asociatia poate face orice in scopul indeplinirii obiectivelor sale, inclusiv sa isi faca un forum, sa-l inchirieze, sa-l cumpere etc. sa-si faca un sediu unde sa vina membrii, sa organizeze activitati de tot felul. Pentru asta, insa, e nevoie de membri. Si nu putini, ci multi. Care sa sustina Asociatia prin cotizatii anuale, redirectionari de impozit pe venit ( gratuite altfel), donatii, voluntariat, entuziasm si buna credinta. Ce e rau in toate astea ? Si mai mult, ce vezi tu rau in faptul ca unii membri ai acestui forum sa redirectioneze 2 % din impozitul pe salariu sau pe dividende retinut anul trecut si virat la Fisc ? Nu-i costa nimic, poate doar cinci minute sa completeze declaratia si ceva mai mult de atat sa o semneze si sa o trimita online ( daca au semnatura digitala) sau prin posta la sediul Asociatiei Volvo-Club România ? Chiar atat de mult sa doara lucrul asta ?

Nu ştiu ce să mai zic... Aflu cu stupoare că Asociaţia ar deţine un forum şi că nu e cel pe care scriem acestea! Dar ce importantă are? Eu cred că ne uneşte o pasiune comună şi nu că ne dezbină o hârtie, un sediu, un site. Eu unul nu am nimic de-a face cu forumul "celălalt". Nici nu mă interesează să scriu acolo. Hai să revenim on topic. Cine doreşte detalii despre redirectionare să întrebe aici.

Hai sa nu fim chiar atat de radicali. Cred ca Adi2727 s-a grabit atunci cand a afirmat cele de mai sus. Sper sa nu ne certam din asta si sa vedem adevaratul scop al acestui topic : acela de a redirectiona bani din impozitul deja platit la stat, catre o asociatie non profit care promoveaza valorile pentru care suntem pe acest forum. Nimeni nu da pe cineva afara din comunitate, mai cu seama pe tine, Adi! Primul meu post e doar o invitatie si nu o obligatie. Hai sa fim mai toleranti unul cu celalalt, caci viata e scurta si mai bine bem o bere impreuna decat sa ne certam. Pace, deci!

Sunt uimit de o astfel de replica! Eu nu sunt înscris pe niciun alt forum auto si totusi sunt membru al Asociatiei Volvo-Club România. Sa inteleg ca sunt invitat, cu subtilitate, sa scriu pe un alt forum ? La fel si Laura, Matrixxx, Feraru3333 sau Maverick ( sa ma iertati, dar nu vreau sa-i insir aici pe toti membrii asociatiei) ? Te pomenesti ca si topicul cu Intalnirea Nationala Volvo-Club de anul asta o fi neavenit, caci aceasta actiune e organizata de Asociatie ? Sper ca e doar o gluma, Adi.

A fost chiar tonica intalnirea de aseara, mai ales ca am avut timp berechet de stat de vorba la un ceai / limonada / bere, gratie chelnerului fantoma. Interesanta discutia despre barci, rulote, Volvo Penta...

Felicitari pentru achizitie. Intradevar, e mai eficient si mai putin timp pierdut pe la service cu o masina pe benzina, daca nu faci multi kilometri in oras. Este si situatia mea si pot sa confirm asta. Plus rafinamentul (a se citi silentiozitatea) care face diferenta. Sunt multe alte avantaje, legate de combustibilul cu mai putine probleme, scapi de problema filtrului DPF ...

A venit primavara... in ultima zi de iarna! Hai la club! Eu voi fi prezent, dar ajung pe la 18:30.

Asta ar fi de senzatie. S-ar mai elibera traficul prin orase si pe sosele.

In curand o sa para ca si Pepsi de sarbatori, la 2,5 L. Nu cumva scrie pe bidon Castro1, sau Castron ?

Sa ai parte numai de bucurii si de momente frumoase alaturi de familie si prieteni! La multi ani!

O masina valoreaza mult pentru proprietar, atata timp cat nu o vinde sau nu o da la casat. Dincolo de momentul asta, valoarea o da cumparatorul dispus sa plateasca. Mi-e frica sa intru pe link, caci s-ar putea sa nu-mi mai pretuiesc masina la fel de mult cum o fac acum. Promit sa o fac, doar cand voi dori sa ma despart de ea.

Tu ai mare dreptate, Iulian, dar trebuie sa acceptam ca o companie ca Volvo gandeste global. Tendinta asta cu motoare hibride are si ea un scop. Probabil ca peste 25 sau 50 de ani, copiii sau nepotii nostri se vor uita la masinile cu motor termic, asa cum ne uitam noi azi la o locomotiva cu aburi. Noroc ca noi nu vom mai fi de fata, ca sa rada de noi...

Interioarele sunt de nota zece. La exterior, chiar ca nu m-a surprins nimic, ba dimpotriva, prea banale.

Sa tinem minte asta, peste vreo zece ani s-ar putea sa ducem dorul motoarelor de 1,6, sau 1,8 litri.

O ÎNTÂMPLARE DE DEMULT A UNUI TAXIMETRIST DIN NEW YORK Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă. - Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea. Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate. - Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată. - Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea. Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat : - Ai putea să conduci prin centrul orașului? - Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid. - O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil… M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori…. - Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit. - Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat. Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș. Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere. Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată: - Sunt obosită… Hai să mergem. Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse. Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile. - Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul. - Nimic, am zis eu. - Dar trebuie și tu să te întreții…. - Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere. - I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc. I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții. În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru. Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?… Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?.. Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață. Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe. Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat. Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun: Ziua de azi este o zi specială! Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea tu să fii tratat ! Articol preluat de pe pagina de facebook a lui Tomitza

Am fost azi la reprezentanta Volvo din Bucuresti, cu treburi... Am deschis cateva portbagajuri si am verificat... la S60 are roata de rezerva, la noul V40, nu. Nu stiu daca e asa la toate sau care e motivul pentru care unele au si altele nu. Am inteles ca Maverick nu are nici el roata de rezerva La noul S60.

Să ai parte de tot ce e mai bun de la viaţă şi prietenii întotdeauna aproape! La mulţi ani!

Se intâmpla ceva in ultima vreme cu tine, Iulian... ai cuvântul mai adânc si verbul mai dureros... simt ca vrei sa ne spui multe, dar nu vreau sa inteleg...desi cred ca pricep. Avem nevoie de cuvintele tale, ca masinile de benzina, ca rasaritul dupa o noapte rece, ca apa intr-o zi de vara. Ai grija de tine. Si de cei dragi, deopotriva.