Heimdallr

O parte din dezavantajele vieţii în epoca modernă. Preferi o eviscerare în somn în timpul unei invazii a tătarilor? O tuberculoză? Un sifilis? O ciumă bubonică? ... evident, într-o atmosferă complet nepoluată şi cu alimente 100% "eco".

E doar vaga mea impresie sau chiar e o exprimare metaforică?

N-a spus nimeni că la noi sunt sau vor fi interzişi voluntarii. Tocmai pentru a salva animalele de la eutanasie au apărut atâţia voluntari, acolo unde se practică eutanasia. De aia nu sunt atâţia, la noi. Pentru că nu au de la ce să salveze animalele. Dacă se va recurge la stamping-out, probabil se vor înmulţi şi voluntarii şi acţiunile acestora. Nu-i va opri nimeni. În altă ordine de idei, este o dovadă de răutate să doreşti moartea unui animal, însă e de-a dreptul atroce să doreşti moartea unui om, aşa că vă rog frumos abţineţi-vă de la astfel de sugestii, chiar făcute sub formă de glumă. Şi vă rog să nu ajungeţi, din cauza acestei rugăminţi, la concluzia eronată că aş fi "cu conducerea", pentru că nu e aşa.

Şi? Ce ne întrebi, de fapt, fără măcar să ne saluţi?

Eu?!? Da' de ce eu, neapărat?

http://en.wikipedia.org/wiki/Rabies

Ca de obicei, lucuruile se fac în grabă şi fără prea mult efort intelectual. Întrebarea corectă ar fi fost: "Sunteti de acord cu capturarea sistematică şi controlată a cainilor fara stapan şi eutanasierea nedureroasă a celor care nu sunt adoptati in termen de 7 zile?"

Păi, Brijiibardoo n-are casă încăpătoare, câţi a îndesat acolo?

Eu am fost la joacă cu mingea, ieri, acolo s-a întâmplat şi faza cu cucoanele. Fiu-meu a primit în cap fix 5 mingi de la mine, toate din întâmplare. Pur-şi-simplu fugea încotro o lua şi mingea. Opreşte-l, dacă poţi! Aşa e cu copiii, nu poţi acuza bunica că n-a fost în stare să se ţină după el. Problema se pune altfel, mult mai complex: de ce sunt bătrânii noştri obligaţi să crească ei copiii, de ce nu se relaxează cu câte un câine de lesă, în parcuri, de ce oamenii nu-şi permit să lase copiii în grija unor persoane competente, ci îşi împovărează conştient părinţii sau socrii? Pentru că SUNTEM O ŢARĂ DE SĂRACI. De aia! Şi atunci, nu e utopic să te gândeşti că cel care-şi chinuie părinţii şi socrii cu copiii să le mai pună-n cârcă şi vreo doi maidanezi adoptaţi? Eu unul nu voi permite nimănui să-mi reproşeze că nu mi-am înghesuit în apartament şi doi câini de pe stradă! PS: Ştiu ce răspuns vor da unii: să nu facă copii. Foarte pertinentă sugestie, nu facem copii, că ălea nu vor fi suflete, vom adopta doi dulăi (cu suflet) şi-i vom iubi ca pe copiii noştrii, îi botezăm, îi scărpinăm... până ne vor mânca în somn...

Păi, stai, bre, că n-am zis-o io, nu înţelegi? Eram sarcastic când am spus că e sănătoasă gândirea.

Tocmai am auzit pe cineva spunând că ar trebui eutanasiate bunicile, că nu pot să aibă grijă de copii. Sănătoasă gândire, n-am ce zice!

N-am chemat poliţia numai de teama declaraţiilor pe care ar fi trebuit să le dau. Oricum, cucoanele plecaseră neimpresionate. Copiii plângeau, mi-am pus problema, pe urmă, dacă au realizat că eu strigam la câini, nu la ei. Dacă da şi dacă le povestesc părinţilor (sau altor adulţi din şatră), sunt 100% convins că vor spune că am fost şi eu ţîgan, nu cred că-şi vor pune problema că s-ar putea să fi fost român. Oricum, am mai spus-o şi o mai spun, în unele situaţii, CEA MAI MARE GREŞEALĂ E SĂ NU FACI NIMIC. PS: Evenimentul de aseară, pe care tocmai vi l-am povestit, m-a determinat să pornesc subiectul. .

Suflete, suflete... sincer, mie mi s-a acrit de povestea asta cu sufletele. Chiar ieri, spre frustrarea mea pentru faptul că a coincis cu perioada reacutizării problemei maidanezilor, am asistat şi m-am implicat într-o scenă parcă desprinsă din Zola. Pe de o parte, trei cucoane, trei "doamne menopauze", trei bestii îşi plimbau câinii în pădurea de la marginea oraşului, în care şi-au aşezat cortul cealaltă parte a poveştii, o şatră de migratori. Ce mi-a fost dat să văd m-a întristat şi m-a revoltat deopotrivă: copiii, în număr de vreo 7-8, cu vârste, din câte am văzut, între 3-4 şi 8-9 ani, încolţiţi de câinii scursăturilor, care priveau malefic, cu o răutate cum rar am văzut în ochii cuiva, cum câinii lor sar la copiii care, speriaţii, se ţineu unii pe alţii în braţe. Nu vă pot descrie spaima de pe feţele lor. N-am putut să nu mă bag, pur-şi-simplu am simţit că greşesc dacă stau şi mă uit, cum făceau vreo încă zece persoane. Am intrat între ei şi am alungat câinii (un ciobănesc german, un labrador şi un caniche mijlociu). E drept, trebuie ştiut cum se face asta, nu multă lume ştie. Am urlat, printre, altele, de-am răguşit, la care am primit replica de la una dintre scursuri: "Da' ce ţipi aşa, dom'le, că-s numa' nişte ţigani?"... Situaţia a fost oarecum pe dos: câini cu stăpân atacă oameni comunitari. Copii... ăia nu-s suflete? Concluziile le desprindeţi şi singuri.

În nici un caz. Dacă nu va deveni un obicei, nu.

Cum se face? Spune-ne şi nouă! .

Aia cu bicicleta e, întradevăr, groaznică, să-i simţi răsuflarea pe la gambe...

Eu am "eutanasiat" doi, deja. Bine, mai mulţi... dar ăia doi au fost mai speciali, pentru că şi ei mi-au eutanasiat mie, unul spoilerul şi proiectorul iar celălalt numărul de înmatriculare. Ăsta al doilea a fost acuma, vara asta, când plecam în concediu. A trebuit să mă întorc acasă, peste 400 km, ca să-mi fac alt număr, pentru că pe cel vechi nu l-am mai găsit, în două ore de căutări prin bălăriile care fac drumurile noastre atât de pitoreşti...

Porcul dracului! Fix ca un om...

La mulţi ani!

http://urlybits.com/...pon-commercial/

La mulţi ani!

Vedeţi? Şi când am spus io lucrurile astea despre întâlniri, acu' un, acu' doi, acu' trei, aţi spus că sunt antisocial şi un porc...

Sunetul de clopoţei nu se datorează neapărat distanţierelor. Pot fi şi alte cauze. Ba are ce modifica, nici dumneata n-ai citit.

Asta nu mi-o pot explica. La mine, sunetul a dispărut după ce am pus distanţierele noi. Totuşi, teoretic, s-ar putea şi să aibă surprize şi să păţească ce spui tu.