Valea lui Stan in 4 si'un pic

[ValiU 138]

Iarna aceasta am aflat de inca un loc frumos din Romanica noastra, un loc care cerea sa fie vizitat asa ca am reusit sa strang "imensul" gurp de 4 persoane si un pic si am fugit la vidraru sa facem si traseul asta.

Cu emotii, mari emotii pentru ca initial disponibili am fost doar doua persoane insa cand am ajuns acolo, cu un curaj deosebit au mers si celalte doua persoane. (o sa aflati la final de ce curaj, de ce 4 si un pic?).

Mai spun emotii pentru ca zona e impanzita de ursii mutati din valea prahovei si des vezi urma lor prin zona. O iesire doar eu cu fata in situatia de fata, nu pot sa zic ca ma relaxa foarte tare chiar daca e o fata foarte curajoasa... e totusi o fata si nu imi doream deloc o intalnire in doi cu ursul. Recunosc ca la inceput nu i-am dat detalii despre situatie pentru ca s-ar fi stresat si ea. Ce nu intelegea ea de ce m-am enervat cand am aflat ca ceilalti au renuntat in ultimul moment. Din pacate, o caracteristica pur romaneasca sa anunti seara ca maine tu nu mai mergi... asa ca, am pierdut 3 persoane chiar cu o seara inainte. Pe traseu cand am gasit caca de urs in doua locuri, ambele in poteca, i-am explicat si motivul enervarii mele pe cei trei "dezertori" de vineri seara.

Valea lui Stan o gasiti la intrare pe Transfagarasan. Mai exact, inainte de a ajunge la baraj in ultima curba de 180 de grade. Acolo gasesti si o troita plus un marcaj vechi de traseu, punct rosu.. Sau inca un detaliu. Prima curba serioasa dupa ce treci de conducta de apa care alimenteaza hidrocentrala de sub cetatea Poenari.

Parcare gasesti imediat dupa curba. Soseaua e mai lata asa ca, se poate parca foarte usor pe un singur si chiar doua randuri (pe ambele parti ale soselei.)

Chiar daca nu e marcat traseul, nu dau detalii prea multe pentru ca nu ai cum sa va ratacesti. Mergi pe firul raului pana.... mai tarziu cand trebuie sa fi putini atent pentru ca trebuie sa iesi prin dreapta spre Poiana Calugaritei. Traseul poate fi facut ca circuit si atunci intri pe o vale si iesi pe alta sau te intorci pe unde ai venit.

　

Traseul nu este marcat, ici - colea mai gasesti marcaje foarte vechi, urme lasate de vizitatorii de dinainte sau concursuri/scoli de ghizi (erau niste bentite colorate legate in copac).

Intrarea pe traseu, cel putin pe care am gasit-o noi, este destul de grea. Nu periculoasa, doar grea si usor dezarmanta. Pentru incepatori pare chiar periculoasa insa cu atentie se poate trece si de ce nu, daca nu poti sa faci acea zona, nu are rost sa mai continui. Poate fi considerata o selectie. Nu de alta dar nu ai semnal la telefon si salvamontul nu cred ca o sa fie foarte fericit sa te scoata de acolo.

Traseul continua prin albia raului si chiar poate parea plictisitor daca nu iti place sa admiri forta si modul in care apa modeleaza si cara stancile. Cum un lichid poate sapa intr-o piatra asa tare sau cum poate muta stanci de 4-5 ori mai grele decat masinile noastre. Dupa 15-20 de minute apar insa zone din ce in ce mai frumoase. Varfurile muntilor incep sa se lase peste tine si traseul se ingusteaza din ce in ce mai mult. Spectacolul incepe cu mici cascade sau firicele de apa care trec prin stancile modelate de viiturile primaverii sau a ploilor violente.

Recomandat este sa faci traseul dupa o perioada fara ploi sau topiri de zapada pentru ca majoritatea timpului se va merge prin albia raului sarind din piatra in piatra. Cred insa ca traseul e si mai spectaculos daca apa e mai mare... insa devine si mai periculos. O sa aflati mai tarziu de ce. Bine ar fi sa aveti ghete de munte rezistente la apa.

Incet incet cascadele cresc si accesul ar fi din ce in ce mai greu sau poate chiar imposibil daca cei de la salvamont nu s-ar fi ocupat. Aproape tot traseul dificil este amenajat cu scari, cabluri si "potcoave" prinse cu mult simt de raspundere de cei care au pregatit zona. Cred ca traseul a suferit o reamaneajare de curand pentru ca eu nu am ce sa reprosez. Scari bine prinse, vopsite frumos, cabluri si potcoave noi.

Chiar am vazut si pregatire suplimenatara. Presupun ca era pentru cei care merg iarna si traseul e inghetat. Nu am gasit alta explicatie multitudinii de belciuge mari puse de salvamont sau cei care au amenajat traseul. Oricum, bravo lor. Au facut treaba buna cu un efort considerabil.

La inceput o sa apara scari mici care pe masura ce inaintati, or sa creasca ca dimensiuni si spectaculozitate. Ce pot sa mai recomand. Scarile fiind facute din fier beton, deci si treptele sunt facute doar dintr-un fier de 12 mm cred, e recomandat ca pe copiii mai mici sa ii tineti aproape. Pot sa cada printre trepte si nu cred ca ies prea bine din cazatura. Deci, le trebuie si lor ceva curaj.

Inaintand o sa intalniti tot felul de lacuri micute si curioase, sapaturi facute de apa, canioane inguste, cascade mici si mari, o apa incredibil de curata. Zona este chiar foarte curata. Nu cred ca am vazut nici macar o punga. (o mica exceptie. Un loc unde probabil ca a fost o scoala de ghizi unde s-au lasat destul de multe lucruri care nu isi au locul acolo. O sa vedeti poze)... sau poate sa va descriu putin cu ajutorul pozelor. Cred ca o sa fie mai interesant.

Imediat cum am intrat, o mica creatura ne tezeste la realitate. "Sunteti pe munte si orice vi se poate intampla"

Un sarpe maricel dar care a fugit cand ne-a vazut:

Apoi se continua din piatra in piatra...:

pe languri mici lacuri cu o apa ca de cristal si printre busteni imensi carati de viitura

Incep sa apara mici cascade si zone de trecere bine protejate:

si alte lacuri care mai decare mai interesante:

Cascade si lacuri superbe la tot pasul. In stanga se vede traseul bine securizat:

canioane inguste care ar fi interesant de facut prin apa. Insa vara si cu multa grija pentru fete. Sunt ele curajoase dar au si sensibilitatile lor. Traseul trece pe deasupra, undeva in stanga:

O cascada demna de un film cu dinozauri:

si un jgheab nerrecomandat coborarilor rapide

un mic miriapod cu cu multitudinea lui de picioruse. Cum o reusi frate sa le sincronizeze?

sau cum sa prindem o broscuta.....: Foarte dragalase au fost cand au plecat la pescuit de broscute.

Se pare ca nu i-a placut foarte tare senzatia unei broaste care se zbate in palma.

Traseul continua spre un frumos podet peste o mica cascada:

care continua imediat cu o urcare frumoasa:

O mica imagine de pe podet:

Entuziasmul si bucuria provocata de frumusetea locului se putea citi pe chipul tuturor:

Crestele muntilor care se lasau peste tine:

Traseul foarte spectaculos amenajat. Aici se merge pe perete pentru o traversare uscata a lacului

Reactia avuta atunci cand au intalnit o tablita care te avertizeaza: "STOP! TRASEU PERICULOS!"

Unul din pericolele intalnite pe traseu:

Traseu periculos. O foarte frumoasa catarare pe perete. Totul frumos aranjat.

Seriozitatea cu care fetele au abordat un traseu periculos. Bravo lor . Erau ca niste capre negre pe acolo.

Modul de aranjare a traseului:

Catararile continua:

Din ce in ce mai spectaculoase:

Iar fetele tratau la fel de serioase traseul. Una se catara si cealalta se stramba.... pai asta e treaba?

sau se da uta....

O foarte mica balansare pe stanca intampinata si ea cu zambetul pe buze:

Pana cand..... se ingroasa putin gluma.

Mai devreme spuneam ceva de apa mare. Cred ca daca apa ar fi mai mare, ar fi cam greu sa treci pe aici

cam adanca apa .

Panica a durat doar cateva secunde pentru ca, fara sa clipeasca s-au aruncat in apa cu un curaj deosebit, iar zambetul, satisfactia, multumirea si bucuria unui traseu atat de frumos nu dispare:

Altii l-au trecut de chiar doua ori:

Crevase adanci in care apa cristalina te imbie: "sari! sari!"

Pana cand ca de obicei, tot ce e superb se termina:

Aici suntem nevoiti sa prasim raul si sa icepem o mica urcare spre o sa pentru a ajunge pe valea urmatoare de unde incepe o coborare rapida pana in drumul forestier care merge de la barajul Vidraru la Cumpana:

Aici, daca doriti sa faceti circuit, trebuie sa fiti foarte atenti pentru ca iesirea prin dreapta nu e marcata de nimic si o poti rata foarte usor insa, pot sa va spun ca e la aproximativ de 100 metri de la trecerea prin apa.

Se urca aproximativ 20 de minute. Nu aveti cum sa ratati traseul chiar daca nu e marcat. Sunt suficiente indicii daca esti atent

In partea de sus te asteapta o minunata poiana. Poiana Calugaritei. Parca asa se numeste.

Pe traseul de intoarcere mai gasim si o salamandra de foc. O specie destul de rara insa si foarte periculoasa.

Este TOXICA! iar daca o mancati e mortala. E bine sa fie lasata in pace:

Acum sa va spun ce inseamna acel si'un pic din titlul topicului.

Poate unii deja v-ati prins. Traseul a fost facut de 4 persoane si un bebe de 6 luni in burtica.

Bravo ei. Subliniez ca persoana respectiva are foarte multa experienta de munte, mult curaj si foarte multa putere.

Prin rau am trecut-o pe sus pentru a evita contactul cu apa foarte rece.

Bravo fetelor care ne-au amuzat tot traseul cu glumele lor, seninatatea cu care au facut traseul, bucuria si entuziasmul

Va recomand acest frumos traseu. Cu ceva atentie poate fi facut in siguranta.

Merita!. E unul dintre cele mai frumoase si accesibile trasee pe care le-am facut

Am remarcat si vreau sa subliniez un lucru. Traseul este incredibil de curat. Haide-ti sa il pastram asa.

Sa aveti distractie!!!

)

[Guest]

Felicitari pt. traseu si pt expunerea lui in scris .

Asa am o pofta......

[tudor75 52]

Felicitari! Foarte frumoasa naratia, exceptional peisajul.

[mariusb 174]

Ca de obicei ne surprinzi numai cu lucruri bune, bravo tie!

[BogdanG 3,159]

Uitasem ce tara frumoasa avem, multumesc Vali pt aducerea aminte .

[Brava 554]

Felicitari Vali !!